Sunteți aici: CulturaPictură

Pictură

Un solid brand cultural al judeţului e reprezentat de Şcoala Băimăreană de Pictură. Revendicându-şi rădăcinile din modelul Barbizon-ului francez, Colonia Artistică din Baia Mare a pornit pe drumul istoriei în 1896 şi a rezistat timpului, spre deosebire de alte demersuri similare din Europa acelor timpuri. Între anii 1896 şi 1901, în Baia Mare au venit aproape 300 de artişti, din Europa Centrală şi de Răsărit, din Occident (Belgia, Danemarca, Spania) sau din spaţii mai îndepărtate (SUA, India, Australia). Îndrumaţi de mentorul Simon Hollósy (pictor şi pedagog de anvergură europeană), aceştia au contribuit la constituirea structurii instituţionale permanente, cunoscută sub numele de „Colonia pictorilor”.

 

Primele ateliere au fost construite în 1900-1901, cu fonduri provenind din impozitele locale pe băuturi alcoolice. Ulterior, colonia (devenită permanentă) a fost înzestrată de Consiliul Orăşenesc cu circa 3 hectare, situate în grădina publică. În pofida vicisitudinilor vremurilor care au urmat (comunism şi apoi retrocedările de după 1990), colonia a reuşit să-şi păstreze în proprietate unul din cele 3 hectare şi patrimoniul de clădiri. În plus, a crescut numărul atelierelor în perioadele 1910-1912 şi 1966-1967.

 

De-a lungul timpului au activat în Baia Mare artişti care au dobândit notorietate internaţională în secolul al XX-lea: Max Buri şi Hans Emmenegger (Elveţia); Ada Löwith, Richard Gerst, Leo Kober şi Josef Engelhart (Austria); Emil Pottner şi Jakob Nussbaum (Germania); Leo Kamir–Kaufmann, Konrad Krzyzanovski şi Edmund Okun (Polonia); Károly Ferenczy, Béla I. Grünwald, Sándor Kubiny şi Dezsõ Wimmer – Czigány (Ungaria); Mstislav Dobujinski (Rusia); Arthur G. Verona (România).

 

După 1965, alte nume rezonante au dus mai departe brandul cultural: Traian Hrişcă, Nicolae Apostol, Mihai Olos, Ion Pacea, Liviu Suhar, Paul Erdõs, Zoltán Bitay, Gábor Törös, Károly Kádár, Andreas Szántó, Gheorghe Chivu, Ion Sasu, Gheorghe şi Iudit Crăciun, Edith Lugoşi, Rozalia Petre–Sütõ, Ştefan Várvédõ, Mircea Bochis, Anghel Negrean, Alexandru Şainelic, Ilie Cămărăşan, Christian Stroe, Petre Hutira, Dana Urdă, Lucreţia Megyesi, Silvia Onişa Dorel Petrehuş, Nicolae Suciu, Valentin Muste, Laura Ghinea etc.

 

Ţinând cont de valenţa pedagogică a începuturilor, imprimată coloniei de mentorul Hollósy, în mod firesc a apărut şi denumirea de Şcoala Hollósy (1896–1901). Structura educaţională a fost confirmată în timp de alte etape instituţionale. După începutul cu Şcoala Hollósy (1896–1901), au urmat: Şcoala Liberă de Pictură (1902–1927); Şcoala de Arte Frumoase (1927–1935 şi 1940–1944) ori Şcoala Liberă de Arte Frumoase (1935– 1940 şi 1944-1950); Şcoala Medie de Arte Plastice (1950–1954); Şcoala Generală de Arte (1954–1966 şi 1979–1990); Liceul de Muzică şi Arte Plastice (1967–1979, după 1990 - Liceul de Arte). Începând din anul 2000, apare şi cea dintâi formă de învăţământ academic de stat, prin înfiinţarea Secţiei de Arte Plastice - specializarea Pictură, în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii de Nord din Baia Mare. „Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume”, li s-a spus Şcoala de pictură de la Baia Mare.

 

Mai multe din această categorie: « Literatură Patrimoniu cultural »