Sunteți aici: TurismMocăniţa de pe Valea Vaserului

Mocăniţa de pe Valea Vaserului

 

 

Denumită adesea „Mocăniţa de pe Valea Vaserului“, Calea Ferată Forestieră (CFF) din Vişeu de Sus se află la graniţa cu Ucraina şi reprezintă o bogăţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi cultural. Pe o rută de aproape 60 km circulă până astăzi – pe lângă locomotive Diesel - locomotive cu abur înfocate cu lemn, datorită cărora CFF Vişeu de Sus a devenit cunoscută în întreaga lume, ca fiind ultima cale ferată forestieră activă care funcţionează cu locomotive cu abur. Acest statut atrage ca un magnet turiști din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. 

 

 

Valea Vaserului este legată în primul rând de exploatarea pădurilor din zonă, care a fost practicată în mod organizat odată cu apariţia ţipţerilor, etnici de origine germană, Ei au venit din Zips (Slovacia) și făceau parte din castă profesională a tăietorilor de lemne. Au fost chemaţi aici de către Maria Teresia, pentru a organiza exploatarea pădurilor de pe pe Valea Vaserului, pe atunci, proprietate regală. 1773 se presupune afi anul apariţiei în zona Vişeului a acestei etnii, care e considerată a fi nucleul organizatoric al exploatării forestiere organizate.

 

La începuturi, lemnul era exploatat şi apoi transportat prin practicarea plutăritului, foarte bine organizat pe râul Vaser. Buştenii erau tăiaţi cu ajutorul topoarelor, corhăniţi pe jgheaburi cu apă și adunaţi cu ajutorul stăvilarelor construite de-a lungul văii, în zonele Macârlău şi Făina. De aici se formau plute în grup de câte patru-cinci, ce erau duse pe apa Vaserului până la confluenţa cu râul Vişeu. Mai departe se formau convoaie de plute ce depăşeau cantitatea echivalentă a 100 de vagoane, care apoi luau calea Tisei şi a Dunării. Aceste imense convoaie erau conduse de doar trei oameni, care se schimbau între ei în mod continuu. Acest sistem de transport a continuat până în 1918, când Tisa a devenit zonă de graniţă, iar activitatea ţinuturilor Vişeului a fost, practic, blocată. În 1929, puterea regală a hotărât reluarea activităţii de exploatare a lemnului. Atunci au fost aduşi specialişti de la Cernăuţi, cu ajutorul cărora a început construcţia unei fabrici de cherestea şi instalarea unor gatere care funcţionau pe bază de abur. Aceeaşi specialişti au început în 1930 construcţia căii ferate forestiere care dăinuie şi astăzi.În 1934, lucrările s-au finalizat pe tronsonul magistral de 46 de km, Vişeu de Sus-Coman, cu legătură în Gara Mare a oraşului. Primele locomotive care au circulat pe Valea Vaserului au fost de producţie românească – locomotive produse la Reşiţa.

În octombrie 1944, când puterea de atunci a ordonat evacuarea zonei Vişeu, ungurii au evacuat inclusiv Vaserul. Astfel, podurile au fost aruncate în aer, iar o parte din parcul de locomotive şi material rulant a fost distrusă, iar o altă parte a fost dusă din zonă. Tot în acel an, fabrica a fost minată şi aruncată în aer, iar calea ferată a fost distrusă, în marea ei majoritate. Din 1945 a început reconstrucţia căii ferate forestiere, care s-a finalizat în 1954.

 

Importanţa Văii Vaserului constă nu numai în bogăţia pădurilor sale, ci și în deosebitul potenţial turistic, potențat la maxim de singura cale ferată îngustă forestieră activă din Europa. În Mocănița de pe Vaser se organizează revelioane, concerte, spectacole folclorice, manifestări la care cu greu mai găsești bilete.